Statul ne taxează ca un cămătar
26 ianuarie 2010
Instituţiile publice practică dobânzi de două ori mai mari decât băncile în creditarea firmelor, penalizându-şi datornicii cu 36% pe an. Dacă ai de recuperat o sumă de la bugetul statului, aştepţi lunila rând până să vezi banii. În schimb, o eventuală întârziere la plata dărilor e penalizată la sânge.
În practica afacerilor, atunci când unul dintre parteneri întârzie la plată celălalt apare drept creditor. În contractele dintre firmele particulare sunt prevăzute dobânzi de 0,01% până la maximum 0,05% pe zi, adică între 3,6% şi 18,2% pe an. Nu acelaşi lucru se întâmplă, însă, în cazul în care o firmă întârzie faţă de un partener cu capital de stat.
Pe de-o parte, penalizarea de întârziere este, pentru firma privată, de 0,1% pe zi, adică 36,5% pe an. De cealaltă parte, dacă statul întârzie o plată către partenerul privat, acesta din urmă nu poate aplica penalităţi. În cel mai bun caz, particularul poate cere cel mult minimul practicat în piaţă - 0,01% pe ziua de întârziere.
Toate acestea se întâmplă de mai mulţi ani, în condiţiile în care dobânzile bancare oscilează în jurul mediei de 15% pe an, iar penalităţile pentru eventualele întârzieri la plata ratelor de împrumut sunt de cel mult 0,03% pe zi (mai puţin de 11% pe an). Doar cămătarii „clasici" din zonele gri ale pieţei financiare mai percep dobânzi peste nivelul de 30% pe an.
O ordonanţă controversată
Corectarea situaţiei create din cauza supradobânzii practicate de stat ar fi trebuit să vină odată cu pachetul de măsuri anticriză propus la începutul anului trecut. Însă lucrurile au fost reparate doar pe jumătate, în sensul că firmele cu probleme cauzate de recesiune sunt păsuite de la plata datoriilor timp de şase luni, dar nu şi de penalităţile aferente.
Adică, timp de o jumătate de an de la apariţia datoriei către stat, acesta din urmă nu-şi execută silit partenerul privat, dar penalizarea de 0,1% pe zi îşi continuă cursul.
|
