Firmele româneşti încearcă piaţa chineză cu degetul
01 februarie 2010
În luna octombrie a anului trecut, la Palatul Parlamentului avea loc Forumul Economic şi Comercial Româno-Chinez. Ediţie aniversară, spuneau organizatorii, marcând 60 de ani de la recunoaşterea oficială a Republicii Populare Chineze de către România. Dar şi pentru că, în contextul relaţiilor economice relativ precare dintre cele două state, companiile prezente au reuşit să încheie contracte comerciale în valoare de 70 de milioane de dolari. Printre ele s-a numărat şi producătorul arădean de traverse de lemn Esentze. „De la momentul înfiinţării, în 2005, firma noastră a devenit principalul furnizor de traverse al mai multor companii din Elveţia, Marea Britanie, Austria, Ungaria şi Germania, una din ele fiind concernul nemţesc ThyssenKrupp“, spune Vasile Pacşa, directorul general al Esentze. Colaborarea cu parteneri din atâtea state europene a adus după sine faima companiei, inclusiv în Asia. „Astfel, am fost contactaţi şi invitaţi în China de firma China Railway Materials Import& Export Co.Ltd. şi, după circa trei luni de negocieri, am pus bazele actualului contract“. În valoare de şase milioane de euro, acesta urmează să se deruleze pe o perioadă de trei ani.
Birocraţie stufoasă, parteneri dificili
Tot pe piaţa chineză şi tot anul trecut a reuşit intrarea, în cu totul alt domeniu, şi Murfatlar. „După ce am pornit în luna martie cu un singur partener, în prezent, am reuşit să stabilim colaborări cu trei distribuitori şi am ajuns la o capacitate medie de un container pe lună“, spune Vlad Pintilie, managerul de export al companiei constănţene, precizând că „livrările înregistrează o evoluţie lentă“.
Care este cauza ritmului încet de creştere a prezenţei pe piaţa chineză? În primul rând, ascultându-l pe reprezentantul Murfatlar, este greu de imaginat cum reuşesc să reziste companiile româneşti acolo. „O problemă o reprezintă barierele administrative: ni se solicită foarte multe documente, care diferă total de alte pieţe pe care exportăm. Apoi, instrumentele de plată uzuale în China sunt acreditivele, o metodă destul de stufoasă şi, de asemenea, neutilizată în restul lumii. Mai mult, din punct de vedere legislativ, există dificultăţi de protejare a mărcii“. Inconvenientele nu sunt numai de ordin birocratic: „un alt aspect sensibil si dificil de abordat, comparativ cu alte pieţe, îl constituie dorinţa fiecărui colaborator în parte de a deveni unic distribuitor, încercând să obţină exclusivitate, iar în relaţiile cu partenerii, comunicarea este adeseori deficientă şi sunt frecvente situaţiile în care se revine asupra a ceea ce fusese deja convenit“.
|
