Cum explică psihologia criza financiară
05 februarie 2010
Sistemul nostru economic a fost clădit în jurul premisei că oamenii sunt finţe raţionale, capabile să ia decizii economice conform unor calcule simple. „Homo economicus” instaurat de Adam Smith s-a dovedit însă a fi doar o construcţie teoretică. Oamenii de rând sunt iraţionali, auto-distructivi, incapabili să evalueze riscurile, manipulabili sau pur şi simplu proşti, iar dovada este chiar situaţia economică actuală. O latură emergentă a economiei încearcă să integreze cele mai recente progrese în psihologie într-o explicaţie mai flexibilă şi mai realistă a comportamentului economic uman. Economia comportamentală ia în calcul toate fluctuaţiile raţionalităţii umane, fie că este perturbată de emoţii, efectul de turmă, tehnici de marketing sau pur şi simplu incapacitatea lor de a face calcule economice.
Oamenii au capacitatea de a crede în propriile minciuni
„Economia comportamentală încearcă să explice de ce oamenii acţionează într-un mod auto-distructiv. Oamenii nu sunt computere. Dacă vrem să credem ceva, avem o capacitate uriaşă de a ne convinge de acest lucru. Oamenii au crezut că preţurile la case vor creşte la infinit. Este incredibil, pentru că în anii 1990 am avut un boom pe piaţa de capital şi în acea perioadă analiştii avertizau că vechile modele se vor prăbuşi. La mai puţin de zece ani distanţă, oamenii au crezut din nou, de data aceasta că preţurile din imobiliare vor creşte la nesfârşit, şi din nou analiştii au avertizat că această regulă nu mai e valabilă. Exemplul ilustrează incapacitatea oamenilor de a face generalizări”, explică economistul George Loewnstein în ultimul număr Discover Magazine.
Primii economişti care au vorbit constant despre iraţionalitate, ca Irving Fisher sau Herbert Simon, nu au fost luaţi în serios până la începutul anilor '60, când cercetările din domeniul neuroştiinţelor au arătat că creierul uman nu este doar un procesor de informaţii, ci şi un respondent fin la stimuli.
În 1988, economiştii Hersh Sheffrin şi Richard Thaller au arătat că oamenii nu sunt interesaţi de bunăstarea lor pe termen lung, ci sunt mai degrabă obsedaţi să-şi procure recompense imediate. „Previzibil iraţionali: forţele ascunse care ne influenţează deciziile” este o carte publicatăde economistul Dan Ariely la sfârşitul lui 2008, care care arată câteva dintre cele mai frecvente forme de iraţionalitate umană.
Iraţionali într-un mod predictibil
Ariely susţine că interpretăm lucrurile din jur în relaţie cu alţii şi nu avem automonie în gândire; avem reacţii necontrolate la anumiţi stimuli precum „gratis” sau „zero”; avem dificultăţi să luăm decizii raţionale când ne confruntăm cu situaţii care cer respectarea unor combinaţii de norme sociale (cereri prieteneşti, favoruri, afecţiune) şi norme economice (care se exprimă plin plăţi, facturi, preţuri etc); starea de excitare sexuală are efect deviant asupra gândiţii şi puterii de calcul, erotismul fiind cea mai bună unealtă de marketing din toate timpurile; „Oamenii nu ştiu nici măcar ce îşi dopresc până nu văd lucrul respectiv într-un context.
|
